Antichitatea
Diverse aspecte ale bolilor alergice au fost remarcate si mentionate inca din antichitate. in secolul al IV-lea i.e.n., Hippocrate mentioneaza faptul ca anumite alimente, desi sanatoase si hranitoare in principiu pentru majoritatea oamenilor, pot provoca imbolnaviri la un numar mic de persoane. in secolul I i.e.n., filozoful si poetul roman Lucretius scrie in Despre natura lucrurilor ca ceea ce este bun pentru unii poate fi otravitor pentru altii. in secolul al II-lea e.n., Galen mentioneaza reactii anormale provocate de anumite plante, fara a incerca sa gaseasca explicatia acestui fenomen.

Evul Mediu
La jumatatea secolului al XVI-lea, reactiile la agenti externi incep sa atraga atentia, fiind semnalate cateva cazuri de febra de trandafir (de fapt febra de fan). in 1565, chirurgul italian Leonardo Botallo descrie pentru prima oara simptomele febrei de fan, pornind de la observatiile efectuate asupra unui pacient caruia trandafirii ii provocau stranut, mancarimi nazale si dureri de cap. Tot in secolul al XVI-lea, alt medic italian, Pietro Andrea Mattioli, descrie cazul unui pacient care se imbolnavea ori de cate ori venea in contact cu pisici.


Clemens von Pirquet (1906)
Epoca moderna
in secolul al XIX-lea, medicul britanic John Bostock descrie (in 1819) manifestarile clinice ale febrei de fan (rinita alergica), care va fi numita o vreme catarul lui Bostock, fiind considerata apanajul claselor mijlocii si superioare.

Termenul actual de alergie a fost introdus in medicina de pediatrul vienez Clemens von Pirquet, in 1906. El a observat ca pacientii tratati cu ser anti-difteric obtinut de la cai prezentau simptome ale unei boli care nu avea nici o legatura cu difteria. Corpul pacientului reactiona diferit - prezenta o reactie alergica.

Initial, termenul de alergie era echivalent cu termenul de hipersensibilitate. Ulterior, pe masura progresului cunostintelor stiintifice din domeniul imunologiei, termenul de alergie a suferit modificari in sens restrictiv. S-au diferentiat hipersensibilitatea imunologica si hipersensibilitatea non-imunologica. in cadrul hipersensibilitatii imunologice s-au diferentiat hipersensibilitatea imunologica de tip alergic (fata de antigenele exogene, numite alergeni) si hipersensibilitatea imunologica de tip auto-imun (fata de antigenele endogene, numite auto-antigene, care sunt structuri proprii ale organismului, percepute in mod patologic ca antigene de catre sistemul imunitar).

Astazi, termenul de alergie este restrans la hipersensibilitatea imunologica de tip alergic.

Date epidemiologice

Desi datele epidemiologice variaza considerabil in raport cu teritoriul, importanta acestei boli poate fi relevata prin faptul ca aproximativ 5% din toate cazurile de artrita cronica debuteaza in…
Continuare >
curmale

Curmalele

Dulciurile din copac: Curmalele, un laxativ si afrodisiac dulce Alaturi de binecunoscutele fructe autohtone, pe rafturile magazinelor romanesti se afla si oaspeti din tarile calde, printre care se…
Continuare >

Dezvoltarea psihiatriei…

Nu exista informatii suficiente asupra dezvoltarii psihiatriei in tarile romane. Primele asezaminte spitalicesti ("bolnite") au aparut pe langa biserici sau manastiri, unde uneori se gasea o icoana…
Continuare >