Mihai Eminescu
Criticilor mei


Multe flori sunt, dar putine
Rod in lume o sa poarte,
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.


E usor a scrie versuri
Cand nimic nu ai a spune,
insirand cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.


Dar cand inima-ti framanta
Doruri vii si patimi multe,
s-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sa le-asculte,


Ca si flori in poarta vietii
Bat la portile gandirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer vestmintele vorbirii.


Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Ne'nduratii ochi de gheata?


Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap iti cade cerul:
Unde vei gasi cuvantul
Ce exprima adevarul?


Critici voi, cu flori deserte,
Care roade n-ati adus -
E usor a scrie versuri
Cand nimic nu ai de spus.


Dezvoltarea psihiatriei…

Nu exista informatii suficiente asupra dezvoltarii psihiatriei in tarile romane. Primele asezaminte spitalicesti ("bolnite") au aparut pe langa biserici sau manastiri, unde uneori se gasea o icoana…
Continuare >

Boala

Boala (sinonime latina: morbus, greaca: νόσος, nosos) este o stare particulara a organismului conditionata de actiunea nociva a diverși factori determinanti din mediu și, caracterizata printr-un…
Continuare >

Gerul

Vasile AlecsandriGerul Gerul aspru si salbatic strange-n brate-i cu jelireNeagra lunca de pe vale care zace-n amortire;El ca pe-o mireasa moarta o-ncununa despre zoriC-un val alb de promoroaca si cu…
Continuare >