Istoria psihiatriei poate fi impartita in trei mari perioade:

A. Perioada cuprinsa intre antichitate pana in preajma epocii moderne (sfarsitul secolului al 18-lea).
B. Perioada iluminismului (aparitia azilurilor pentru "alienatii" mintal).
C. Dezvoltarea stiintifica a psihiatriei, incepand cu secolul al XIX-lea.
A. Prima perioada
Egiptul antic
Vechii egipteni considerau ca toate bolile, indiferent de formele de manifestare, ar avea o origine fizica si localizau in inima sediul acelor simptome, care azi sunt denumite psihice. Nu se facea nicio deosebire intre maladii corporale si mintale.

Antichitatea greco-romana (sec. VI i.Chr. - sec. VI d.Chr.)
in antichitatea greco-romana, „nebunia” era considerata de origine supranaturala, o pedeapsa divina, ce se putea combate cu mijloace mistico-religioase efectuate de sacerdoti. A fost meritul lui Hippocrate de a fi introdus conceptul inovativ dupa care starea de sanatate si boala depind de circumstante specifice ale vietii omenesti, in functie de echilibrul diverselor umori ("teoria umorala"), si nu de interventii divine. Astfel, depresia era considerata drept rezultatul unui exces de "bila neagra". Bazandu-se pe observatii clinice, Hippocrate individualizeaza patru tipuri de boli mintale:

Frenitele, maladii psihotice organice primitive ale creierului cu manifestare acuta insotita de febra.
Mania, tulburari mintale acute fara febra.
Melancolia, boala mintala stabilizata sau cronica.
Epilepsia, careia ii neaga originea magica sau divina (morbus sacer), atribuindu-i o semnificatie apropiata de vederile actuale.
Din timpul Imperiului Roman ne-au ramas numeroase descrieri ale unor tulburari psihice, prin Cicero ("Scrisorile Tusculane"), Aulus Cornelius Celsus (ca. 30 d.Chr.), Soranus din Ephes (ca. 100 d.Chr.) si Areteus din Cappadochia (ca. 150 d.Chr.). Ca metode de tratement se foloseau masajele, ventuzele, luare de sange, dieta. Unii bolnavi erau izolati in incaperi cu ferestre situate la inaltime. Azile sau spitale pentru alienati nu existau in antichitate.

Evul Mediu
Primele asezaminte speciale pentru bolnavi psihici sunt semnalate in secolul al XII-lea in califatele arabe din Damasc, Cairo si Granada.

in Europa medievala situatia era cu totul deosebita. in anul 1377 se infiinteaza la Londra renumitul "Bethlehem Royal Hospital" (Bedlam), cel mai vechi spital european pentru bolnavi psihici, care a functionat pana in anul 1948. Bolnavii agitati sau agresivi mai erau inchisi in colivii de lemn sau erau dusi in afara portilor orasului. in perioada tarzie a Evului Mediu (secolele XV - XVII), sub influenta Inchizitiei, bolnavii psihici sunt considerati „posedati de diavoli”, se practica exorcismul, sunt torturati, femeile alienate sunt urmarite ca vrajitoare, multe sfarsesc arse pe rug.

Secolele XVII - XVIII
in aceasta epoca se inmultesc "casele" pentru bolnavii mintali, de ex. in Paris "l'Hôpital Général", in Anglia "Workhouses", in Germania "Zuchthäuser". Aceste asezaminte semanau mai mult a inchisori decat a spitale. Bolnavii erau imobilzati in lanturi, impreuna cu vagabonzi, prostituate, invalizi si delicventi. Nu exista o ingrijire medicala.

B. A doua perioada (sfarsitul secolului al XVIII-lea pana spre sfarsitul secolului al XIX-lea)

Philippe Pinel la Salpêtrière eliberand din lanturi bolnavii psihici, Tablou de Tony Robert-Fleury
inca in secolul al XVII-lea, medicii incep sa interpreteze alienarea mintala din punct de vedere medical si descriu tablouri clinice ale bolilor psihice. Medicul scotian George Cheyne (1671-1743) constata ca o treime a pacientilor sai prezinta manifestari isterice, neurastenice sau ipohondrice. Georg Ernst Stahl (1660-1734) face deosebirea intre boli „simpatice” (organice) si "patice" (functionale). in 1758 medicul englez William Battie scrie un "Tratat asupra nebuniei" (Treatise on Madness) si propune ca bolnavii mintali sa fie internati in aziluri. Totusi, abia catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, sub influenta iluminismului, incepe sa se dezvolte psihiatria clinica practicata de medici in asezaminte special amenajate. Este legendara contributia medicului francez Philippe Pinel la umanizarea tratamentului bolnavilor psihici, care - in 1793 - la spitalul "Bicêtre" din Paris - "elibereaza alienatii mintali din lanturi". Pinel considera tulburarile mintale drept consecinta a unor tulburari fiziologice care necesita o terapie adecvata si - in 1801- publica un „Tratat medico-filozofic asupra alienarii mintal” (Traité médico-philosophique sur l'aliénation mentale), in care propune o clasificare a bolilor psihice:

melancolia simpla (delir partial)
mania (delir generalizat)
dementa (diminuarea intelectuala generalizata)
idiotia (abolirea totala a facultatilor mintale)
Reforme asemanatoare intreprinde medicul italian Vincenzo Chiarugi, care - in 1788- asuma directia spitalului "Bonifazio" din Florenta si - in 1793 - publica lucrarea "Despre nebunie in general si in special" (Della Pazzia in Genere e in Specie), in care restituie alienatului mintal calitatea de bolnav. in multe aziluri continua totusi aplicarea unor mijloace empirice, adesea violente, ca dusuri reci, substante vomitive, purgatii, comprese cu mustar, electrocutari. Bolnavii agitati erau legati sau stransi in „camasa de forta”.

Clasificarea infectiilor…

Infectiile genitale feminine reprezinta o cauza frecventa de consult ginecologic. Ele pot evolua ca: 1. infectii endogene, determinate de microorganisme din flora vaginala normala (lactobacili,…
Continuare >

Toamna in parc

George ToparceanuToamna in parc Cad grabite pe aleeaParcului cu flori albastreFrunze moarte, vorba ceea,Ca iluziile noastre. Prin lumina estompataDe matasa unui nor,Visatoare trece-o fataC-un…
Continuare >
hemoragiil digestive

Surprize…

Cu ocazia unui consult medical obisnuit, anumiti pacienti pot relata despre episoade recente de sangerare gastrointestinalã. Aceastã relatare descrie aparitia unui scaun inchis la culoare, negru ca…
Continuare >