William Tuke (1732-1822), precursor al tratamentului uman al alienatilor mintal.
Philippe Pinel (1745-1826) a reusit sa impuna ingrijirea lipsita de violenta in asezamintele psihiatrice din Franta (asa zisul "traitement moral", caracterizat prin blandete si rabdare) si necesitatea unei calificari de specialitate a personalului.
Jean Étienne Dominique Esquirol (1772-1840), elev al lui Pinel, autor al conceptului de "monomanii", din care se mai folosesc si azi - desi cazut in desuetudine - notiuni ca "cleptomanie", "piromanie".
Franz Joseph Gall (1758-1828), fondator al frenologiei, in care se recunoaste creierul ca substrat al proceselor mintale.
Johann Christian Reil (1759-1813) angajat in campania pentru tratament uman al alienatilor mintal, a introdus termenul de "Psihiatrie" in vocabularul medical.
Vincenzo Chiarugi (1759-1820), reformator al psihiatriei in Italia.
Joseph Guislain (1797-1860), fondatorul psihiatriei moderne in Belgia.
Wilhelm Griesinger (1817-1868) a sustinut teza conform careia afectiunile psihice sunt rezultatul unei imbolnaviri a creerului.
Jean Martin Charcot (1825-1893) a intreprins cercetari clinice asupra isteriei.
Karl Ludwig Kahlbaum (1828-1899) a descris pentru prima data starea de catatonie.
Auguste Forel (1848-1931), "parintele" psihiatriei in Elvetia, a impus - impotriva rezistentei corpului medical - recunoasterea hipnozei ca metoda terapeutica.
Ivan Petrovici Pavlov (1849-1936), descoperitorul reflexelor conditionate, punand astfel bazele terapiei comportamentale.
Emil Kraepelin (1856-1926), autor al primei clasificari nosologice a bolilor psihice (1899) dupa evolutie si prognoza, delimitand psihoza maniaco-depresiva de dementa precoce (mai tarziu denumita schizofrenie de catre Bleuler).
Eugen Bleuler (1857-1939), introduce termenul de "schizofrenie" si face o descriere amanuntita a acestei boli.
Sigmund Freud (1856-1939), fondatorul psihanalizei, da pentru prima data o explicatie a tulburarilor nevrotice ca rezultat al unor trairi traumatizante si al refularii impulsurilor in conflict cu regulile curente ale comunitatii sociale.
Pierre Janet (1859-1947) intreprinde studii asupra psihasteniei (nevroza obsesivo-fobica).
Ernst Kretschmer (1888-1964), autor al unei tipologii constitutionale somato-psihice.
Julius Wagner von Jauregg (1857-1940) introduce malarioterapia ca metoda de tratament a paraliziei generale progresive (Neurosifilis).
Ugo Cerletti (1877-1963) introduce metoda electroconvulsivanta in tratamentul unor boli psihice.
Karl Jaspers (1883-1969), prin lucrarile sale asupra psihopatologiei generale, pune bazele metodologiei moderne ("metoda biografica") in abordarea patologiei mintale.
Kurt Schneider (1887-1967), autor al "sistemului triadic" in clasificarea bolilor psihice.
Henri Laborit (1914-1995), prin lucrarile sale asupra fenotiazinelor pune bazele psihofarmacologiei.
Jean Delay (1907-1987) foloseste pentru prima data clorpromazina in tratamentul schizofreniei, cerceteaza substantele psihotrope cu actiune centrala, pe care le va numi neuroleptice.

Caracteristicile starii…

Cauzele bolilor sunt complexe, in sensul existentei unui ansamblu de cauze și conditii. Factorii acestui ansamblu sunt in numar de patru: Factorul determinant - agentul etiologic (indispensabil, dar…
Continuare >
o noapte cu tine

O noapte cu tine ... de…

Sunt inca in pat,si nu-mi pot lua gandul de la tine,de la noaptea trecuta ...mi-as dori atat de multsa te strivesc la pieptul meu !in noaptea calda, ai venit la mine pe neasteptate ...si ceea ce s-a…
Continuare >

Terapii complementare

Mai sunt cunoscute si sub denumirea de terapii alternative. Rolul lor este acela de a ameliora durerea si de a ajuta organismul sa faca fata noilor conditii de viata, asa cum este cazul copiilor cu…
Continuare >